O echipă este definită ca fiind structura dinamică formată din doi sau mai mulți indivizi care:
- Au scopuri și obiective comune;
- Au o identitate comună;
- Au un destin comun;
- Au modele de interacțiune și comunicare structurate;
- Au percepții comune în legătură cu grupul și structura acestuia;
- Sunt interdependenți personal;
- Se consideră a fi un grup, au o identitate comună. (Carron & Hausenblas, 1998)
Viața unei echipe are un caracter ciclic în sport, respectând dinamica ciclurilor de pregătire și parcurgând etape care determină eficiența către înalta performanță.
Modelul lui Tuckman (1965) pentru creșterea unei echipe la înaltă performanță este cel mai cunoscut și descrie calea pe care o urmează un grup în drumul spre înaltă performanță:
Pasul 1: Formarea (Orientarea)
În această etapă vorbim despre o echipă imatură. Este momentul în care membrii încep să se cunoască (sau să se redescopere, după caz). Exprimarea individuală este definită prin inautenticitate, reținere, curiozitate sau anxietate. Relațiile sunt bazate pe dependență. Există un lider, de cele mai multe ori formal, care este activ, iar membrii echipei se supun. Există și un consens al grupului legat de scop sau ideal, însă ambiguitate în ceea ce înseamnă metode de funcționare sau strategii decizionale are un rol important la nivel dinamic.
Pasul 2: Conflictul
Conflictul este o etapă naturală în formarea unei echipe performante. Membrii echipei încep să aibă propriile păreri asupra procedurile, să aibă propria viziune. Apare fenomenul de polarizare, de formare a unor grupuri care caută, fiecare, puterea. Membrii încep să împingă limitele stabilite, fie din dorința de a explora oportunități, fie din dorința de a câștiga în relațiile cu ceilalți sau în raport cu sistemul. Conflictele sau fricțiunile pot apărea și între membrii echipei, pe măsură ce adevăratele lor caractere – și modurile lor preferate de lucru – se definesc.
În această etapă, componenții vor contesta autoritatea sau stilul de management sau chiar misiunea echipei. Își vor exprima lipsa de satisfacție și apare fenomenul de critică.
Dacă rolurile și responsabilitățile nu sunt încă clare, membrii ar putea începe să se simtă copleșiți de volumul lor de muncă sau frustrați de lipsa progresului. Angajamentul, implicarea și inițiativa sunt la un nivel redus. Apare ostilitatea. Spre finalul acestei etape încep să se creeze coaliții în funcție de perspectivele comune și de pozițiile liderilor noi definiți.
Pasul 3: Normarea (Structura)
Treptat, echipa trece în stadiul de normare. Membrii încep să-și rezolve diferențele, să-și aprecieze punctele forte unul altuia și să respecte autoritatea liderului. În această etapă, membrii se cunosc deja în situații variate, își cunosc modelele de reacție și, astfel, se vor simți mai confortabili cerând ajutor și oferind feedback constructiv. Creșterea coeziunii și a unității grupului.
În această etapă se definesc și se acceptă rolurile și responsabilitățile, se setează standardele de performanță și se definește comportamentul adecvat, se definesc relațiile și există un consens asupra procedurilor.
Comunicarea devine mai clară și are un caracter colaborativ, apărând fenomenul de “NOI”/ ÎMPREUNĂ.
Pasul 4: Performanța (randament, productivitate)
Acum, echipa este funcțională și ar trebui să performeze la întregul său potențial. Cu muncă cu caracter continuu și procese bine structurate, este posibil ca echipa să își atingă obiectivele în mod eficient. Rolurile în echipă au devenit mai fluide, membrii asumându-și diferite roluri și responsabilități după cum este necesar. Diferențele dintre membri sunt apreciate și utilizate pentru a îmbunătăți performanța echipei.
Obiectivele comune și îndeplinirea acestora devin factori centrali, generând o orientare pe sarcină dominant, cu accent pe funcționalitate, randament și soluții.
Pasul 5: Restructurarea (dizolvarea)
Planificată sau spontană, această etapă vine ca o finalitate în procesele echipei. După încheierea competițiilor de obiectiv, echipa își pierde din consistență. Rolurile nu mai sunt definite, dependența și interdependența se diminuează, iar relațiile se consumă. O parte dintre membri simt nevoia să adopte o atitudine de retragere din grup, cu respingerea standardelor, o altă parte vor trăi un sentiment de regret raportat la viața și performanța echipei, iar alții vor lua alte grupuri ca sisteme de referință. Fiecare performanță în competițiile de obiectiv lasă urme la nivel individual și colectiv, redinamizând procese și producând modificări la nivel emoțional, cognitiv sau comportamental-atitudinal.
Astfel, după o scurtă tranziția, echipa va reveni la pasul întâi, încercând să scrie o nouă poveste a unui destin comun.
