Procrastinarea în sport

Procrastinarea este un fenomen care creează dificultăți în eficiența individuală și colectivă și este, de cele mai multe ori, perceput ca un fenomen disfuncțional, cu efecte negative și cu un caracter de non-sens. (Brody, 1980)

Există și o parte pozitivă a procrastinării

Totuși, există și o parte pozitivă a procrastinării, iar în sport pare cu atât mai vizibilă. Procrastinarea înseamnă crearea unei situații de criză, cu flux de adrenalină, o provocare căreia trebuie să i se facă față rapid, dar cu un cumul de informație mai mare, cu tehnici de acțiune care devin reflexe și care activează o viteză de reacție mai mare. “Odată ce punem în act, renunțăm la opțiunea de a aștepta până o nouă informație vine în loc” (Bernstein, 1998). Astfel, a nu pune în act imediat devine valoros. Cu cât este mai nesigur rezultatul, cu atât poate fi mai mare valoarea procrastinării, devenind o întârziere funcțională cu evitarea sentimentelor de urgență cumulate cu goluri de informație, cunoaștere sau finalitate.

De ce procrastinează sportivii?

Principalele motive pentru care procrastinează sportivii sunt următoarele, însă, evident, nu se limitează la acestea.

  1. Frica de eșec: percepția că nu pot controla acțiunile celorlalți: antrenori, medici, arbitri. Supraevaluarea răspunsurilor lor le poate crea anxietate.

Astfel, frica de eșec apare în relație cu două fenomene:

  • Perfecționismul: sportivii au standarde foarte înalte care pot descuraja realizarea sarcinii din antrenament (Perfecționiștii eșuează 100% din timp și atunci aleg, uneori, să nu se mai expună eșecului permanent, procrastinând până la momentul în care nu mai au de ales);
  • Dubla asigurare: procrastinarea poate fi un mijloc pentru a-și proteja stima de sine.

Un exemplu de mecanism de gândire în acest context este următorul: Dacă eșuez la un concurs este pentru că nu m-am antrenat cum trebuie. Dacă reușesc asta înseamnă că sunt un supertalent pentru că nu am avut pregătirea necesară/adecvată.

  1. Frica de succes: frica față de ceea ce ar putea să se întâmple dacă are succes, cumulul de așteptări legate de menținerea sau depășirea succesului care este perceput un prea mult. Frica de succes apare în special pe fond de epuizare sau supraantrenament.
  2. Frica de a pierde controlul. Atunci când sportivul simte că nu mai are control asupra propriei persoane sau asupra propriei performanțe, poate dezvolta atitudini de rebeliune pentru a câștiga o senzație mai mare de autocontrol.

De exemplu: Un antrenor îi cere sportivului să învețe un anumit element tehnic până la o anumită data; sportivul alege să-l învețe două săptămâni mai târziu.

  1. Frica de separare: frica că rezolvarea rapidă și cu succes a unei sarcini îi va îndepărta de ceilalți sportivi din grup și vor avea un program de antrenament suplimentar sau îngreunat sau va presupune accederea la un nivel superior de performanță (accederea în lot, de exemplu);
  2. Frica de atașament: frica că rezolvarea cu succes a unei sarcini ar putea atrage atenția celorlalți.
  3. Lipsa disciplinei.

Care sunt caracteristicile unui sportiv cu tendință spre procrastinare?

În general, sportivii cu tendințe către procrastinare sunt perfecționiști, cu o auto-disciplină insuficientă și cu o nevoie mare de adrenalină. Dacă există și o doză de ostilitate față de persoana care deleagă sarcinile sau față de sarcini specifice, atunci tendința va fi cu atât mai accentuată. Acești sportivi vor avea o simptomatologie asociată paraliziei cauzate de planificare, cu evitarea confruntării cu problemele/situațiile imediate. În cazul lor, planurile sunt discutate, perfectate și reconsiderate, dar implementarea este întârziată.

Tipurile emoționale asociate sportivilor predispuși la procrastinare sunt: perfecționiștii, visătorii, anxioșii, oportuniștii crizei (crisis-makers, cu exces de cortizol), opozanții (pasiv-agresivi), supramuncitorii (sportivii care tind către supraantrenament) 

Procrastinarea reprezintă inabilitatea de reglare a comportamentului de control al impulsurilor, având pe termen lung efecte de dezechilibru funcțional. Pe termen scurt, însă, poate genera surpriza, magia unui moment important.

Discover

Fuelled by

spot_imgspot_img

Romania for Gold

Vizualizare

Vizualizarea este o abilitate mentală de bază, necesară performanței sportive. Vizualizarea nu este un exercițiu de imaginație, ci este o abilitate prin care ne...

Vizualizarea emoțională

În sport, vizualizarea emoțională este abilitatea de a îți vedea la nivel mental performanța dorită și de a o asocia cu senzații, emoții și...

Dialogul intern

Ți-ai ascultat vreodată gândurile? Ai simțit vreodată că este zgomot în mintea ta? Ai avut vreodată senzația că se ceartă sau discută mai multe...

Crăciunul, gândirea magică și sportul de performanță

Magia Crăciunului existăOdată cu Adventul reminiscențe ale gândirii magice specifice copilăriei se reactivează. Ne amintim de faptul că sărbătorile de iarnă sunt despre a...

Tăria mentală

Percepția universală este aceea că sportivii trebuie să fie puternici atât fizic, cât și psihic, capabili să facă față cu brio oricărei situații. Se...