O scădere treptată a capacității cognitive este o consecință naturală a îmbătrânirii, iar noi studii au indicat că acest lucru începe să apară undeva la începutul vȃrstei de 40 de ani. Pentru a stoca și a prelua informații noi, creierul se bazează pe acetilcolină. Acest neurotransmițător joacă un rol esențial în formarea conexiunilor neuronale. Din păcate, pe măsură ce îmbătrânim, producția acestuia scade, limitând capacitatea creierului de a crea noi amintiri pe termen scurt.
S-ar putea să vă amintiți unul sau două evenimente înainte de vȃrsta de 4 ani, de obicei nu înainte de a avea 3 ani. Copiii încep să identifice obiectele din jurul lor, acestea vor reprezenta amintiri semantice, de la 10 până la 12 luni. Urmează amintirile episodice, undeva de la 20 până la 24 de luni. Este posibil ca ȋn această perioadă să nu vă formați amintiri suficient de solide pentru a supraviețui până la vârsta adultă.
Ca adult, ciclul somnului este crucial pentru crearea amintirilor
Dacă ți se întâmplă ceva important în timpul zilei, creierul tău îți întărește gândurile și sentimentele despre eveniment peste noapte, în timp ce te odihnești.
Detaliile stocate în mintea ta pot fi sortate în trei categorii: pe termen scurt, pe termen lung (sau la distanță) și recente (sau de lucru). O memorie pe termen scurt trebuie să aibă un anumit impact pentru a o stoca. Cu cât există mai multe legături între acea amintire și banca ta de amintiri pe termen lung, cu atât îți va fi mai ușor să îți amintești.
Odată ce datele au fost stocate în memorie pe termen lung, acestea rămân acolo pentru totdeauna. Dar nu poți apela întotdeauna toate datele, pentru că asocierea/ legătura cu alte elemente a dispărut. Amintirile pe termen scurt dispar rapid, uneori după doar câteva secunde, iar amintirile recente sau de lucru sunt adesea înlocuite cu informații noi.
A-ți aminti să faci ceva, cum ar fi să iei zilnic medicamente, se numește memorie „prospectivă”. Urmărirea acestui tip de sarcină este legată mai mult de un declanșator, cum ar fi să vezi o chitanță de curățătorie sau să conduci pe lângă o farmacie, decât de a avea sarcina dedicată memoriei.
Problemele cu memoria, adică cu reamintirea totală pot proveni din multe afecțiuni fizice și mentale care nu sunt ȋntotdeauna legate de îmbătrânire, cum ar fi deshidratarea, infecțiile și stresul. Alte cauze includ medicamentele, abuzul de substanțe nocive, alimentația deficitară, depresia, anxietatea și dezechilibrul tiroidian.
Problemele de memorie vin odată cu vârsta, dar nu toată lumea le are
Oamenii care sunt mai activi, atât mental, cât și fizic, tind să aibă o memorie de lucru mai bună decât oamenii care nu fac mișcare des sau nu fac mare lucru pentru a-și provoca mintea – șah, rebus, ȋnvățarea unei limbi străine etc.
Studiile arată că persoanele ȋn vȃrstă, care rămân active social sau nu trăiesc singure au și o funcție mentală mai bună.
Hipertensiunea arterială poate afecta vasele de sânge care alimentează creierul și acest lucru duce la pierderea memoriei. Pe de altă parte, studiile arată că exercițiile aerobe, care pot scădea tensiunea arterială, vă pot îmbunătăți memoria.
A fi deprimat poate face dificilă acordarea de atenție și concentrare, ceea ce afectează memoria. Stresul și anxietatea pot, de asemenea, împiedica concentrarea. Când ești încordat și mintea ta este suprastimulată sau distrasă, capacitatea ta de a-ți aminti poate avea de suferit. Stresul cauzat de o traumă emoțională poate duce și el la pierderea memoriei.
Din punct de vedere alimentar, o nutriție bună, care să includă proteine și grăsimi de înaltă calitate este importantă pentru funcționarea corectă a creierului. De asemenea, alimentele ce furnizează vitaminele B1 și B12 pot menține o memorie bună.
În general, pentru a menține starea de sănătate fizică și psihică avem nevoie atȃt de un echilibru ȋn farfurie ȋntre proteine, carbohidrați, minerale, grăsimi, vitamine, fibre și apă, cȃt și de activitate fizică constantă.
