Arta de a transforma individualități în forță colectivă

În sport, ne dorim deseori ca performanța echipei să depășeașcă suma talentelor individuale. Este o măsură a efortului colectiv și o validare a eficienței pregătirii. O echipă eficientă știe cum să-și armonizeze resursele, să-și gestioneze conflictele și să-și atingă obiectivele comune, astfel încât eventualele pierderi din proces să nu afecteze randamentul echipei. Fie că vorbim de un grup de gimnaste, de o echipă de handbal sau de un colectiv tehnic, eficacitatea colectivă devine factorul-cheie al succesului (Carron et al., 2005).

Dar cum putem construi această forță colectivă? 

Eficiența unei echipe înseamnă mai mult decât rezultatele obținute pe teren. Este vorba de calitatea relațiilor interpersonale, coordonarea acțiunilor și încrederea reciprocă (Brewer, 2009). O echipă eficientă colaborează fluid, comunică deschis și știe cum să-și valorifice punctele tari.

Un concept central aici este coeziunea – legătura emoțională și funcțională dintre membrii echipei. Coeziunea de sarcină (focus pe obiectivele comune) și coeziunea socială (plăcerea de a fi împreună) sunt ambele esențiale pentru succesul pe termen lung (Carron et al., 2005). 

Dintre factorii esențiali și necesari pentru a avea o echipă eficientă, existența unor obiective comune este centrală. O echipă fără un scop clar seamănă cu o corabie fără cârmă. Stabilirea unor obiective comune și clare oferă direcție și sens (Weinberg & Gould, 2015). Spre exemplu, un obiectiv precum „să reducem cu 10% erorile în apărare” unește echipa mai mult decât un simplu „să câștigăm”.

În plus, fiecare membru trebuie să știe ce se așteaptă de la el. Confuzia rolurilor poate duce la conflicte și la scăderea coeziunii (Brewer, 2009), asociindu-se unor pierderi în proces majore. De exemplu, într-o echipă de handbal, clarificarea cine organizează atacul și cine asigură sprijin defensiv este vitală. Totși, fără încredere, cooperarea reală este imposibilă. Încrederea se construiește prin experiențe împărtășite, sprijin reciproc și respect (Carron et al., 2005).

Antrenorul este cel care creează climatul psihologic în care echipa evoluează 

Un antrenor eficient este un antrenor care oferă feedback constructiv, concentrat pe efort și progres, nu doar pe rezultate; încurajează implicarea sportivilor în luarea deciziilor, sporindu-le sentimentul de apartenență și responsabilitate (Mageau & Vallerand, 2003) și care promovează respectul și sprijinul reciproc, descurajând favoritismele și conflictele, răspunzând astfel la nevoile cheie ale unei echipe.

Trebuie să ținem minte faptul că sportivii nu sunt doar executanți, sau invitați în antrenamente sau competiții, ci actori activi în eficiența echipei. Ei contribuie la respectarea rolurilor și sprijinirea coechipierilor, la gestionarea conflictelor, la oferirea de sprijin emoțional reciproc, având responsabilitate directă în dinamica și managementul unei echipe.

Eficiența echipei nu apare peste noapte. Este rezultatul muncii zilnice, al comunicării și al unei culturi de sprijin reciproc. Antrenorii și sportivii au un rol esențial în această construcție: de la stabilirea obiectivelor comune la cultivarea încrederii și coeziunii. O echipă eficientă înseamnă în primul rând un grup de oameni care au învățat să se respecte, să se sprijine și să crească împreună, în aceeași direcție.

Referințe

  1. Brewer, B. W. (2009). Sport Psychology. Chichester, UK: Wiley-Blackwell.
  2. Carron, A. V., Bray, S. R., & Eys, M. A. (2005). Team cohesion and team success in sport. Journal of Sports Sciences, 20(2), 119–126.
  3. Dosil, J. (2005). The Sport Psychologist’s Handbook: A Guide for Sport-Specific Performance Enhancement. Chichester, UK: John Wiley & Sons.
  4. Duda, J. L., & Balaguer, I. (2007). Coach-created motivational climate. În S. Jowett & D. Lavallee (Eds.), Social Psychology in Sport (pp. 117–130). Champaign, IL: Human Kinetics.
  5. Mageau, G. A., & Vallerand, R. J. (2003). The coach–athlete relationship: A motivational model. Journal of Sports Sciences, 21(11), 883–904.
  6. Weinberg, R. S., & Gould, D. (2015). Foundations of Sport and Exercise Psychology (6th ed.). Champaign, IL: Human Kinetics.
  7. Williams, J. M., & Krane, V. (2015). Applied Sport Psychology: Personal Growth to Peak Performance (7th ed.). New York, NY: McGraw-Hill.

Discover

Fuelled by

spot_imgspot_img

Romania for Gold

Rolul antrenorului în motivarea sportivilor

Climatul motivațional creat în jurul sportivului – fie el orientat spre îmbunătățire sau strict spre învingerea adversarilor – colorează experiența de zi cu zi...

Climatul motivațional în echipă 

Teoria autodeterminării ne-a arătat importanța satisfacerii nevoilor de autonomie, competență și relaționare: un sportiv care se simte autonom, capabil și susținut va avea o...

Teoria autodeterminării și nevoile psihologice de bază

Motivația în sport este un construct complex, însă esențial pentru atingerea performanței și menținerea bucuriei de a practica. Am văzut cum motivația intrinsecă –...

Motivația în sport

Motivația reprezintă forța internă care îi determină pe sportivi să își atingă potențialul maxim și să persevereze în antrenamente și competiții. Este acel impuls...

Încrederea în sport. Secretul din culisele performanței

Încrederea este ca un combustibil invizibil al performanței sportive. Atunci când există, totul pare posibil, iar când lipsește, și cele mai simple sarcini pot...