”Oferiți-le rădăcini în performanță și dați-le aripi să zboare!” (Robert Heller)
Motivatia reprezintă energia care impulsionează, direcționează și susține sportivul către și în performanță. Motivația reprezintă sinele în act. Motivația nu este nici o substanță injectabilă, nici un supliment alimentar. Motivația își are seva în primul rând din plăcerea practicării sportului ales și în bucuria efortului, în lipsa acestora nu va exista progres și în nici un caz performanță.
Fiecare sportiv are o dinamică motivațională diferită.
În literatura de specialitate se vorbește mult despre diferențierea dintre motivația extrinsecă (recompense, încurajări, elemente punitive etc.) și motivația intrinsecă (”vulcanul” interior care se satisface prin performanță). La nivelul excelenței în sport, motivația extrinsecă nu poate fi de sine stătătoare și nu poate fi auto-suficientă.
Sportivii de înaltă performanță, așa cum sunt sportivii care participa la Jocurile Olimpice, au nevoie de:
- Condiții de antrenament, incluzând aici și condiții de refacere, suport specializat etc;
- Echipament și susținătoare de efort;
- Recompense financiare suficiente astfel încât să le asigure un trai decent;
- Să fie încurajați, gratulați etc.
Însă la acest nivel de performanță, toate acestea nu mai pot reprezenta factori motivatori pentru că aceste elemente fac parte din condițiile fundamentale ale performanței sportive. În lipsa lor, performanța nu se poate desfășura la un nivel optim funcțional.
Motivatia extrinsecă, de multe ori, poate determina consecințe contrare intenție căci ea poate fi integrată:
- fie ca pe o presiune suplimentară, moment în care se dezvoltă teama de eșec (eșecul neîndeplinirii așteptărilor celorlalți);
- fie ca pe un obiectiv în sine și ceea ce determina îndepărtarea de la „aici & acum” condiție fundamentală performanței și proiectarea în viitor;
- fie ca formă de reverie. Atunci când te vezi deja câștigător, nu mai ai nici răbdarea, nici concentrarea, nici implicarea să câștigi.
Această strategie motivatoare seamănă foarte mult ca implicații psihologice cu presiunea media.
În situații precum cea descrisă mai sus, este bine să se revină la luditate. Concursul nu se termină înainte să fii început (pentru cei care se simt deja câștigători), iar strategiile de marketing sunt doar niște strategii de marketing. Nimeni nu vrea nimic mai mult de la sportiv decât vrea și poate el să ofere.
Sportivii nu trebuie sa fie lăsați să-și facă calcule
Nici de rezultat, nici financiare, pentru că în acel moment – fiecare greșeală din concurs îi va prăbuși. Atunci vor simți cum pierd tot visul construit acasă. Ei trebuie să meargă la Jocurile Olimpice fără așteptări. Atunci când nu ai așteptări, emoția care apare natural este surpriza plăcută.
Atunci când porți cu tine așteptări pentru performanțe/rezultate importante sau pentru recompense importante, emoția care va apărea va fi dezamăgirea amară. Nu ne dorim nici unii dintre noi sportivi dezamăgiți după fiecare greșeală, demisionari. Toți ne dorim sportivi luptători care cred în ei până în ultima clipă, care au siguranța execuției și curajul de a fi excepționali. Pentru asta, ei trebuie să participe pentru satisfacerea ”focului interior”, iar singura legătură cu realitatea exterioară nu poate fi decât câștigarea respectului în fața celorlalți și onoarea.
Factorii motivatori externi au doar un rol suportiv
Motivația intrinsecă, zbuciumul interior de a fi mai bun decât a fost vreodată, dorința, spiritul ludic, optimismul, bucuria și curajul sunt cele care îl vor împinge către excelență.
În plus, motivația extrinsecă oferă o măsură performanței, un preț, iar excelența și înalta performanță înseamnă lipsă de măsură, din punct de vedere psihologic.
Motivaţia în sportul de înaltă performanţă înseamnă lipsă de aşteptări, înseamnă să nu mai ai nimic de pierdut, înseamnă asumarea riscurilor în faţa lumii. Motivaţia în sportul de înaltă performanţă înseamnă credinţă pură unde motivaţia şi intenţia sunt indisolubile.
