Performanța, dar mai ales excelența în sportul de înalt nivel, se bazează pe elemente antagonice: planificare și intuiție/instinct, emoție și rațiune, siguranță și asumare de riscuri. Echilibrul funcțional al acestor elemente antagonice depinde de fiecare individ, de resursele individuale, de particularitățile de personalitate, de experiența competițională, dar și de istoricul personal.
Oare o persoană perfect echilibrată din punct de vedere psihic ar face performanță?
Oare s-ar dărui în totalitate unei activități sau chiar lumii prin produsul performanței, cu riscul propriei anihilări? Oare un om care este dominat de principiul realității, ghidat după reguli, riscuri și exigențe exterioare, ar putea să facă desprinderi deasupra barei fixe sau ar putea proteja un balon cu riscul propriei accidentări? Răspunsul este cu certitudine: NU.
Persoanele care fac performanță (sportivii), dar și oamenii care susțin activitatea de performanță prin propria lor performanță (antrenorii) reprezintă acei indivizi excepționali total dedicați și absorbiți activității lor, într-un dezechilibru funcțional perfect până la satisfacerea obiectivului.
Consumul de resurse din punct de vedere psihologic este imens
Tocmai din această perspectivă variațiile în exprimare și expresie, în comportament și atitudine dar și în angajament și rezultat pot fi majore.
Angajamentul, implicarea totală în activitatea de performanță până aproape de fuziune cu aceasta – se asociază de cele mai multe ori perseverenței și continuității în activitatea de pregătire.
Totuși, pentru a avea forța vitală, forța pulsională, energia necesară, e nevoie de mai multe lucruri
- Să fim permanent în contact cu plăcerea activității și cu partea ludică și creativă din propria personalitate pentru că ea este cea care caută și satisface provocări;
- Să fim conștienți de resursele noastre, de punctele noastre forte și, din ele, să reușim să construim oportunități;
- Să existe o comunicare eficientă la nivelul mediului din care facem parte;
- Să beneficiem de suport social;
- Să fim pregătiți să facem față, să ne adaptăm constrangerilor sociale, găsindu-ne supape de descărcare;
- Să fim conștienți că stările emoționale de limită sunt o normalitate în condițiile drumului către excelență;
- Să prioritizăm consumul de resurse, în raport cu perioada în care ne aflăm și în funcție de obiectivul urmărit și calea aleasă pentru îndeplinirea acestuia;
- Să fim conștienți de faptul că performanța este o chestiune de satisfacție personală, iar excelența este obiectivul real.
Un sportiv îmi spunea: ”Când performez este ca şi cum aş scrie o poveste”.
Haideţi să fim alături de sportivii noştri pentru a-i sprijini să scrie o poveste frumoasă a drumului lor către atingerea excelenţei, povestea momentului în care, faţă în faţă cu Jocurile Olimpice, au strălucit.
Citius, Altius, Fortius.
