Cum creștem sportivi frumoși și sănătoși?

Sportul înseamnă în primul rând educație, formare și dezvoltare. A fi parte din lumea sportului implică interiorizarea unor valori esențiale pentru umanitate: respect, prietenie, fair-play, excelență, plăcerea efortului. Sportul formează, în general, niște oameni mai buni, mai puternici, repere pentru societate. Drumul de la inițiere la performanță implică niște etape esențiale din punctul de vedere al dezvoltării mentale, borne care asigură continuitate și armonie în proces.

Plăcerea de a se juca (6-12 ani)

Până la vârsta de 10 ani sunt importante plăcerile asociate sportului – plăcerea mișcării, joaca, plăcerea jocului, afilierea, dorința de a aparține unui grup, de a avea obiective comune cu grupul. Nu vorbim de performanță la această vârstă.

Între 10 și 11 ani rămâne plăcerea și se adaugă procesele atenției. Este important ca viitorii sportivi să se poată concentra pe sarcinile de antrenament, să-și poată comuta atenția, să învețe să selecteze stimulii revelanți și să-și direcționeze atenția.

Plăcerea de a se antrena (12-16 ani)

Între 11 și 13 ani este important să gândească pozitiv. Să învețe despre prietenie și fair-play, și să se ghideze după aceste valori, rămânând activați de plăcere, de joc și joacă. Atenția este pe plăcerea din procesul de antrenament. Este important să învețe ce înseamnă antrenament, importanța lui și să simtă plăcerea de a se antrena.

Abia între 14 și 16 ani începem să dezvoltăm plăcerea efortului și capacitatea de a transforma dificultățile în provocări, ca stimuli motivaționali. Începem să vorbim despre control emoțional și capacitate de autoreglare. Tot în această etapă de vârstă dezvoltăm încrederea în propriul corp și în propriile abilități și punem bazele dialogului intern pozitiv. Rămâne plăcerea antrenamentului și apare curiozitatea competiției.

Plăcerea de a concura (14/16-18 ani)

Între 17 și 18 ani punem bazele controlului emoțional, identificăm stimulii motivaționali și ai plăcerii asociate sportului. În competiții, mecanismele activatoare sunt: curiozitatea, explorarea, descoperirea de sine.

După 18 ani punem bazele încrederii în sine și vorbim despre setare de obiective pe termen lung, mediu și scurt. Rămâne plăcerea de a concura, descoperirea de sine și dezvoltarea capacității de a gestiona, de a face față.

Sportul înseamnă în primul rând educație, formare și dezvoltare. Deci implică procese pe termen lung. Pentru a crește sportivi frumoși și sănătoși este nevoie de răbdare și respectarea pașilor firești pentru o creștere armonioasă.

Discover

Fuelled by

spot_imgspot_img

Romania for Gold

Rolul antrenorului în motivarea sportivilor

Climatul motivațional creat în jurul sportivului – fie el orientat spre îmbunătățire sau strict spre învingerea adversarilor – colorează experiența de zi cu zi...

Climatul motivațional în echipă 

Teoria autodeterminării ne-a arătat importanța satisfacerii nevoilor de autonomie, competență și relaționare: un sportiv care se simte autonom, capabil și susținut va avea o...

Teoria autodeterminării și nevoile psihologice de bază

Motivația în sport este un construct complex, însă esențial pentru atingerea performanței și menținerea bucuriei de a practica. Am văzut cum motivația intrinsecă –...

Motivația în sport

Motivația reprezintă forța internă care îi determină pe sportivi să își atingă potențialul maxim și să persevereze în antrenamente și competiții. Este acel impuls...

Încrederea în sport. Secretul din culisele performanței

Încrederea este ca un combustibil invizibil al performanței sportive. Atunci când există, totul pare posibil, iar când lipsește, și cele mai simple sarcini pot...