Cel mai important lucru în viață nu este să triumfăm, ci să câștigăm luptele cu noi înșine
Dacă în antichitate Jocurile Olimpice erau în principal un eveniment spiritual, jocurile moderne au devenit un personaj iubit și temut în același timp de către sportivi, conținutul unui model aspirațional pentru întreg sistemul sportului de performanță și o oportunitate de dezvoltare din punct de vedere uman, social, spiritual şi economic, dar şi oportunitatea de a fi, de a deveni şi de a se desăvârşi în şi prin performanţă.
Filosofia Jocurilor Olimpice moderne porneşte de la credința că cel mai important lucru în viață nu este să triumfăm, ci să câștigăm luptele cu noi înșine – lupta din spatele victoriei.” Citius, Altius, Fortius” (mai repede, mai sus, mai puternic) asociat cu ”a da ce este mai bun din noi în competiție, a ne depăși propriile limite”.
Curajul de a te dezvălui lumii așa cum ești
Jocurile Olimpice sunt, în esență, doar o chestiune de curaj, de a da tot ceea ce este mai bun și vorbesc despre puterea spiritului uman. E vorba de tot bagajul genetic, toată energia și toate resursele care dau direcție luptei cu sine către excelență.
Bucuria efortului, valoarea educațională a bunului exemplu și respectul pentru principiile etice fundamentale universale, precum și visul de a se dărui lumii cu tot ceea ce este mai bun din fiecare.
Excelență, prietenie, respect
Jocurile Olimpice înseamnă excelență, cu alte cuvinte a da tot ceea ce este mai bun din fiecare individ, a înregistra progrese față de propria persoană și față de propriile obiective; lupta personală de a fi și de a face tot ceea ce îți stă în putere pentru a îndeplini obiectivele.
În același timp, întâlnirea celor mai buni dintre noi o dată la patru ani vorbește și despre prietenie, pace, solidaritate, spirit, bucurie, optimism şi bunăstare psihologică.
Nu în ultimul rând, e vorba de respect. Faţă de celălalt, de mediul direct, de sistem, de națiune şi mai ales față de sine însuşi.
Jocurile Olimpice oferă cadrul de manifestare a indispensabilei naturi a sportivilor excepţionali, dar şi a necesarei educaţii pentru a atinge excelenţa.
