Întâi de toate, e necesar să începem prin a defini exact ceea ce înseamnă sportul de performanță. E vorba de specializarea sportivă definită ca angajamentul și continuitatea în antrenament și competiții pe tot parcursul anului (mai mult de 8 luni pe an), alegerea unui singur sport principal și/sau renunțarea la toate celelalte sporturi pentru a se concentra asupra unuia singur.
Când și cum începi? La ce trebuie să fii atent.
Părinții au întotdeauna multe întrebări, nu degeaba se spune că parentingul este cel mai greu job din lume! Vrei să facă sport pentru că știi că îl va ajuta să crească armonios și să aibă încredere în el, dar când e mai bine să începi să-ți îndrumi copilul către un sport?
La început, copilul ar trebui expus la o varietate mai largă de sporturi, astfel încât să se poată observa, pe de o parte, către ce sport este atras și, pe de alta, ce sport este mai potrivit cu abilitățile/înzestrările native ale acestuia, adică la ce este mai talentat.
Care sunt factorii de risc?
Ceea ce trebuie să știi e că pentru copii este foarte importantă creșterea multilaterală până pe la vârsta de 10-12 ani, pentru a-și putea dezvolta un corp armonios și pentru a putea compensa pe termen lung. Când sunt mici, riscul de accidentare la care pot fi expuse micile și energicele lor corpuri sunt destul de mari, de aceea trebuie avut grijă să nu exagerăm.
Antrenamentul specializat la copii prezintă riscuri de accidentare și epuizare. Gradul de specializare este corelat pozitiv cu riscul crescut de accidentare gravă prin suprasolicitare. „Arta cere sacrificii” – așa se spune și pe bună dreptate. Și în sport factorii de risc la tinerii care se specializează de la vârste mici includ antrenamentul sportiv continuu, pe tot parcursul anului, înscrierea în rigorile calendarelor competiționale sau renunțarea la alte jocuri adecvate vârstei.
Antrenorii implicați în instruirea sporturilor pentru copii pot, de asemenea, expune tinerii sportivi la risc de accidentare, încurajând o intensitate crescută în antrenamente și competiții mai degrabă decât jocul liber nestructurat auto-dirijat.
E important să se respecte câțiva pași.
În cazul specializării timpurii este foarte important să se respecte următorii pași în dezvoltarea sportivă:
– 6-8 ani – plăcerea de a se JUCA
– 12-16 ani – plăcerea de a se ANTRENA
– 14-18 ani – plăcerea de a CONCURA
Copiii de până în 9 ani nu au procesele atenției bine dezvoltate. Ei pot să fie atenți doar pe perioade scurte și există dificultăți în încercarea de a procesa informații din mai multe surse (spre exemplu, când ești în mijlocul unui antrenament/meci).
Știi și tu că sporturile de echipă – cum ar fi fotbalul, baschetul, voleiul etc – necesită abilități și deprinderi complexe (evaluarea rapidă a unei situații, luarea rapidă a deciziilor și niveluri mature de abilități de tranziție). Evident, copiii pot învăța elementele de bază ale acestor sporturi la vârste mici, dar nu trebuie să aștepți niveluri ridicate de performanță, deoarece dezvoltarea memoriei lor și a modelelor de gândire complexe sunt încă limitate.
Cei mai mulți dintre copii au nevoie de joacă.
Doar astfel vor putea să înțeleagă sau să memoreze indicații lungi, cu multă informație sau detalii și să le îndeplinească. În cazul în care se oferă prea multă informație, se produce o supra-stimulare a creierului, ceea ce le determină o agitație psihomotorie marcantă sau o supra-încărcare, ceea ce conduce la blocaj.
Între 8 și 12 ani este important să învețe să se antreneze (să înțeleagă rolurile din cadrul antrenamentului sportiv), să fie activ și conștient în antrenament, să fie capabil să îndeplinească sarcinile de antrenament.
După ce învață să se antreneze, se va concentra pe tot ce presupune acesta (și aici vorbim și despre antrenamentul invizibil, adică ce mănâncă înainte de antrenament, ce-și pune în geanta de antrenament, cum se pregătește mental). Abia după ce integrează toate aceste concepte, începând cu 14-15 ani, se poate antrena ca să concureze, însă nu ca să câștige. Dacă s-a antrenat corespunzător, rezultatul va fi conform pregătirii.
Abia după ce învață să concureze (adică după aproximativ 8 ani de experiență competițională variată, în care învață despre sine în concurs) poate să concureze pentru a câștiga.
Excepții de la regulă.
Ca de obicei, există excepții de la fiecare regulă. Așadar, dacă copilul tău este unul dintre acele cazuri rare, sărbătorește acest lucru, lasă-i talentul să “îmbătrânească” pentru un timp și nu-l grăbi. Pentru copiii mici, accentul ar trebui să fie pus pe continuarea perfecționării abilităților de bază și de tranziție, a dezvoltării fizice general și a tehnicii.
