A fi părinte înseamnă o responsabilitate uriașă, iar perspectiva succesului în acest rol se asociază de multe ori cu nevoia de a deține controlul în procesele și dinamica copiilor în majoritatea domeniilor de dezvoltare ale acestora. Într-adevăr părinții sunt persoane centrale în viața copiilor lor, execitând cea mai mare influență asupra acestora în procesul de formare și dezvoltare, însă parte din procesul de creștere se asociază cu acordarea libertărții necesare unor interacțiuni autentice cu alte persoane și medii și facilitarea explorării și adaptării la situații de viață.
Dacă în sistemul educațional, regulile și limitele în interacțiunea părinților cu principalii actori din instituțiile de învățământ sunt clare, în mediul sportiv acestea sunt insuficient definite. În acest sens, relația antrenor-părinte poate să devină deseori deficitară, observând de multe ori comportamente negative în competițiile de copii și juniori, atât în cazul antrenorilor, dar mai ales în cazul părinților.
Este important ca părinții și antrenorii să creeze un parteneriat câștigător
Atât părinții, cât și antrenorii au un obiectiv central – cultivarea plăcerii de a se mișca și a face sport în cazul copiilor, asigurarea unui mediu de dezvoltare multilaterală atât în plan fizic, cât și psihologic, asigurându-se astfel crearea contextului pentru o construcție solidă și consistentă în planul încrederii în sine și propriile abilități ca resursă primordială în viața oricărui om.
Este de dorit evitarea definirii valorii copilului prin performanță
În acest sens, părinții sunt cei care pot dezvolta relații bazate pe încredere, fiind totodată primii susținători ai copilului, cei care îi îndrumă și se bucură de reușitele lor. Ei sunt cei care îi susțin pe copii în construcția unei relații baze pe încredere, consistență și dedicare cu antrenorul lor, atât prin exemplul personal, cât și prin încurajarea inverstirii antrenorului cu autoritatea necesară în procesul de pregătire sau în competiție. Totodată, îi ajută să depășească obstacolele întâmpinate și să realizeze că drumul spre performanță implica și succes, cât și momente mai puțin fericite. Este de dorit evitarea definirii valorii copilului prin performanță. Drumul către performanță este o chestiune de alegere. A face sport face parte din rutina firească pentru o asigurarea unei stări de sănătate. A face sport nu înseamnă performanță.
Antrenorii sunt responsabili pentru programul de pregătire
În același timp, antrenorii sunt responsabili pentru programul de pregătire și planificare care implică aport științific și elemente cuantificabile centrate pe progres și proces. Antrenorul știe întotdeauna ce? și de ce? include anumite exerciții, într-o anumită succesiune, la un anumit moment dat, având o anumită atitudine. De asemenea, antrenorul este cel care decide în raport cu elementele specifice mediului sportiv. Abilitatea, devotamentul, răbdarea, intuiția și cunoașterea sunt doar câteva dintre calitățile cu care antrenorul îmbogățește planul dezvoltării viitorului adult.
Parteneriatul câștigător părinte-antrenor este o condiție esențială pentru asigurarea coerenței în procesul de dezvoltare al copilului și poate fi realizat prin respectarea rolului pe care fiecare dintre cei doi parteneri îl are în raport cu copilul practicant de sport.
