Măsurăm și progresăm! Iată că, încet-încet, ne întoarcem la normalitate, într-un context nou. Corpul, cu memoria lui fabuloasă, începe să interconecteze senzaţii, stimulându-ne încrederea că nimic nu a fost uitat, ci doar ţinut într-un stadiu latent.
Doar pentru că antrenamentele nu s-au mai desfăşurat în aceeaşi manieră, nu înseamnă că întreg corpul nostru nu şi le aminteşte. Mecanismul prin care el îşi aminteşte totul ca prin minune ţine de stimulii senzoriali.
Senzaţiile sunt calea către performanţa de vârf
Sportivii de performanță sunt incredibili şi pentru că operează şi funcţionează la un nivel mult superior din punct de vedere senzorial. Aşa cum visul este calea regală către inconştient (Freud), senzaţiile sunt calea regală către performanţa de vârf. Viaţa sportivă este marcată de senzaţii diverse şi dacă tot simţim, de ce să nu ne bucurăm de experienţele senzoriale din fiecare antrenament şi să nu le folosim în beneficiul propriei performanţe?
Creierul nostru are nevoie de informaţii senzoriale pentru a funcţiona eficient, ele reprezentând combustibilul de care are nevoie pentru a se activa şi pentru a face performanţa. Văzul, auzul, simţurile gustului, mirosului şi kinestezic se regăsesc în fiecare moment al antrenamentului, fiind amprentate afectiv. Accentul prea mare pus pe stimuli vizuali inhibă celelalte simţuri şi ne limitează performanţă.
Este important să ne activăm toate simţurile
Pentru a ne folosi eficient de toată informaţia din mediu şi pentru a ne creşte autoeficacitatea e important să folosim toate simțurile.
Mirosul, simţ fundamental, este de multe ori ignorant în sport, dar este totuşi în mod inconştient cel mai puternic simţ pentru că are un caracter arhaic şi transmite informaţia direct către mecanismele inconştiente, determinând spontaneitate violentă şi nemodulată. Mirosul ne poate comunica foarte multe lucruri despre celălalt (emoţii, compatibilitate etc.) şi generează reflexe automate. Mirosul este strâns legat de zona emoţiilor, motiv pentru care reacţiile vor fi mai puternice când ne folosim de acest simţ. Inclusiv stima de sine creşte atunci când ne place propriul miros.
Receptorii auditivi oferă informaţii importante despre spaţiu şi distanţă. Putem să ştim unde este adversarul doar din informaţiile auditive, chiar dacă nu avem informație vizuală.
Senzaţiile gustative activează reviviscenţele mnezice făcând legătura cu reperele senzoriale de când copilul cunoştea lumea în primul rând prin informaţii gustative, băgând totul în gură şi amprentând cu percepţia de plăcere sau neplăcere. Activarea sau relaxarea emoţională şi mentală se pot face cu uşurinţă din senzaţii gustative.
Receptorii de atingere se asociază cu crearea unei legături sau a unei conexiuni, motiv pentru care reprezintă un input extrem de important. Informaţiile proprioceptive creionează tabloul propriului corp. Doar trebuie să fim atenţi la el. Este important să ne descifrăm codul senzorial individual. Fiecare dintre noi suntem diferiţi, iar cunoaşterea tipului de stimuli la care reacţionăm iniţial este esenţială.
Există mai multe profiluri senzoriale, potrivite mai multor tipuri de sportivi
Pentru un sportiv de tip 1 este important să-și stimuleze şi să-și activeze simţurile. Îi e de folos sa-și ia câte 5 minute pe zi în antrenament doar pentru a auzi, a vedea, a mirosi, a simţi, a atinge, a te concentra pe senzaţiile gustative. El trebuie să facă exerciţii de concentrare şi să introducă toate acestea în rutina sa zilnică de pregătire sportivă.
Sportivul de tip 2 face exerciţii de focus care îi cresc autoeficacitatea. O autoeficacitate puternică înseamnă că sursa primară a validării sale interne vine din interior şi nu din exterior. Observând prea multe detalii, căutând prea multe detalii, având foarte mult input, oboseala poate apărea mult maI rapid decât în cazul altor tipologii. Creativitatea îl va scoate în multe situaţii de criză, dar este important să facă multe exerciţii pentru creşterea capacităţii de decelare a stimulilor semnificativi şi pentru creşterea propriocepţiei.
Pentru un sportiv de tip 3, e important să selecteaze doar informaţia senzorială care îi este de folos şi să facă exerciţii de resemnificare. Să accepte şi ia toate lucrurile ca atare.
În cazul în care se apropie mai tare de tipologia 4, un sportiv e de folos să-și creeaze situaţii noi, imprevizibile, să se pună în context cu grad mare de noutate. Să-și observe mişcarea, senzaţiile în contact cu factorii din mediu (senzaţiile de atingere).
Drumul spre a fi noi înșine, spre a ne simţi bine în pielea noastră este de a folosi toate inputurile senzoriale oferite de corp. De la senzorial la senzaţional este doar o chestiune de atenţie la noi înşine.
